Pace, bucurie și biruință în Isus!

                                            Ioan 14:27-31

            „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

            Ați auzit că v-am spus: „Mă duc, și Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl;” căci Tatăl este mai mare decât Mine.

            Și v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeți.

       Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;

         dar vine, pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, și că fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculați-vă, haidem să plecăm de aici!”

            Într-o lume tot mai zbuciumată și tot mai agresivă, rareori omul își găsește odihna și liniștea sufletului.

           Însă, chiar trântit la pământ să fie un credincios, el are bucurie în Duhul Sfânt, pentru că este mângâiat în toate necazurile lui și privind cerurile știe că are acolo, sus Un Izbăvitor.

        În textul de mai sus, Domnul Isus, Mântuitorul are un îndemn cald pentru cei credincioși și o promisiune pe care o împlinește cu Da și Amin.

Versetul 28: „Ați auzit că v-am spus: „Mă duc, și Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl;” căci Tatăl este mai mare decât Mine.”

            Acestea sunt cuvinte adevărate care îți dau pace în nădejde, pentru că sunt izvorâte din inima iubitoare a scumpului nostru Mântuitor.

          „Dacă M-ați iubi…” Cuvintele acestea ale Mântuitorului pot avea o înrâurire asupra vieții și luptei noastre duhovnicești deoarece în iubire găsești întotdeauna pace, fericire și liniște sufletească.

       În noaptea cea mai grea a vieții Sale pământești, Domnul nostru a rostit aceste cuvinte:

„Îndrăzniți, Eu am biruit lumea”; Sunt cuvinte izvorâte dintr-o inimă cerească, dătătoare de pace, bucurie și speranță; sunt cuvinte care strălucesc în „întunericul” gros al trădării Sale de către unul din cei doisprezece ucenici. (Ioan 16:33).

            Domnul Isus a luptat și a biruit; de aceea ne poruncește și nouă: „Îndrăzniți…veniți la Mine, trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă, pace și bucurie în mijlocul „greului” vieții.”

          Aceste cuvinte ieșite din inima, caldă, iubitoare a Domnului nostru Isus Cristos, trebuie să-și găsească un puternic ecou în sufletele noastre, pentru că ele ne dau pacea, bucuria și curajul de a înfrunta orice împotrivire a celui rău, dar și ai argaților săi.

            Când suntem biruitori?

            În fiecare zi a vieții noastre, alături de Cristos, Domnul.

         Dacă te încrezi deplin în Domnul Isus, Mântuitorul și dacă, așa cum le spune ucenicilor: „Îl iubești cu toată inima…” nu mai ai nici un motiv de teamă și nu mai ai motive să fii tulburat în lumea aceasta care se clatină la propriu.

         Prezența vrăjmașului sufletelor noastre este o realitate, însă noi suntem mai mult decât biruitori împreună cu Cel ce a biruit la crucea din Golgota.

            Ne aflăm zi și noapte pe câmpul de luptă, însă niciodată singuri. Domnul nostru Isus, Căpetenia cu autoritate supremă, este cu noi. Așadar prieten drag, îndrăznește, El te cheamă să beneficiezi de pace și bucurie prin biruința Lui.

            Să pășim plini de nădejde și credință pe urmele Aceluia care a biruit lumea.

            Despărțiți de El nu putem face nimic.

            Noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit, ca nimeni altul, până la moarte. Romani 8:37: „Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit”.

            Când Isus era pe pământ, oamenii L-au urât, L-au urmărit, L-au prigonit şi în final L-au osândit al moarte de cruce. Oamenii pentru care a coborât din cer ca să-i salveze L-au hulit, L-au batjocorit şi L-au scuipat.

            Domnul Isus a îndurat umilinţe grozave din partea creaturilor Sale și totuși a rămas blând și liniștit, ca o oaie pe care o duci la măcelărie, așa cum spunea Isaia în capitolul 53: … n-a deschis gura să Se certe cu călăii Săi, pentru că știa faptul că jertfa Sa mântuitoare trebuia dusă la bun sfârșit, cu prețul vieții.

          Ce mult ne-ar plăcea să nu ne afecteze frământarea popoarelor și tulburarea liniștei globale, însă fără Dumnezeu nicăieri și niciodată nu vom găsi pacea și odihna sufletului.

            Singurul care poate să liniștească inima și sufletul omului este Domnul Isus, așa cum le promite ucenicilor Săi. Domnul Isus le dăruiește pace tuturor celor ce se încred în El, dar nu de azi pe mâine și nu ca pe o bucurie efemeră, ci ca pe o pace durabilă, o prezență permanentă a Duhului Sfânt, Mângâietorul, în viața lor.

           Ioan 14:27: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

           Însă niciodată nu trebuie să confundăm pacea pe care ne-o dă Însuși Domnul Isus, cu o viaţă lipsită de necazuri, de dureri, de suferință sau de orice alte probleme.

            El Însuși ne-a spus că: „În lume vom avea necazuri…!”

          Foarte rar există oameni în lume, fie chiar şi cei mai devotați şi mai credincioși, care să treacă prin viaţă fără încercări, fără dureri şi fără suferinţă. Este adevărat că unii suferă mai mult decât alţii.

       Pentru unii încercările sunt până la limita puterilor, dar pacea pe care ne-o dă Mântuitorul, are de-a face mai mult cu modul în care trecem prin aceste stări, decât cu suferința în sine.

           Pacea Domnului are de-a face cu încrederea pe care o ai într-un Dumnezeu care te iubeşte, îţi poartă de grijă, care ştie prin ce treci; și care a promis că nu te va părăsi, nici nu te va lăsa la greu indiferent ce ţi se va ivi în calea vieții.

          Pacea, bucuria și nădejdea care vine de la Domnul, îți dă putere să cânți imnuri de slavă în „miez de noapte” ca și Pavel cu Sila în temniță.

            Pacea Domnului Isus să locuiască din plin în inimile tuturor credincioșilor!